Este 6.30 si totusi nu dorm … Faptul ca am avut un musafir neasteptat nu are nici o legatura cu asta … Doarme linistit de cand a venit. Si sunt sigur ca nu are chiar nici o legatura ca asa a fost si ieri, si alataieri, si asa o sa fie si maine, si poimaine. Azi la 11 trebuie sa fiu intr-un loc, undeva de unde depinde intr-o oarecare masura sanatatea mea. Deci asta inseamna ca am sa dorm, daca am sa mai dorm, maxim 2 ore .

Ma simt la limita puterilor. Stiu ca sunt acuzat, poate pe buna-dreptate, de nepasare , de idiotenie, de cam tot ce ma poate face sa ma simt prost. Poate ca doar asta am ajuns sa pot arata … In inima mea arde un foc de ceva timp care nu poate fi stins de nimic in lume .. Neincrederea de care sunt privit chiar de cei de la care as avea nevoie de incredere ma pune pe ganduri ..

Oare chiar asa sa fi ajuns? Vrand sa fac bine celor din jur reusesc sa fac doar rau? Oare chiar am avut dreptate, sau m-am inselat? Nu mai am timp pentru raspunsuri ..mi le-am dat deja. Nu mai reusesc sa gasesc ‘that inner strength”  si nici macar optimismul unora din jurul meu nu ma mai ajuta… Este cumplit sa stai si sa vezi cum te stingi, dar nu este mai cumplit decat faptul ca sunt inca destule lucruri mai cumplite ca asta… Sau mai cumplita este resemnarea, probabil.

“Nu imi pasa” … parca imi rasuna in urechi aceste cuvinte . Asa ca nu mai continui . Mult succes mie azi, si mult succes voua. Inca un repeat al melodiei si ma retrag .

Buna dimineata …