Am citit in dimineata aceasta o poveste care m-a impresionat teribil. Vroiam sa postez ceva amuzant, cand intamplator am dat peste ceea ce va urma.

Recunosc ca mi-a inghetat orice urma de zambet pe care o mai aveam dupa ce urmarisem ceea ce vroiam sa postez.
Este povestea unei femei din Germania, care sufera de niste lucruri care nu o lasa sa fie in public. Multi prosti radeau in comentarii, nu ma ocup de ei ca deja s-a ocupat viata cand le-a dat creierul de gaina pe care il poseda, dar probelama acestei femei este ca nu isi putea parasi apartamentul. Are frica de grupurile de oameni. Si era singura..

Dar a aparut un el, care o iubeste si care-i este alaturi. Care o ajuta sa isi revina, incet incet si care nu a fugit de ea, nu a ras de ea, ci si-a sacrificat viata pentru cea de care s-a indragostit. Multi probabil ca si-au zis “alt nebun”.. Dar dragostea in sine si sacrificiul in ziua de azi care este  plina de egoism si falsitate este  intr-adrevar o nebunie.

Si daca tot avea addicted un post in care vorbea despre dragostea adevarata, eu cred ca tocmai am citit despre una.

Povestea o aveti aici.

5 luni ..de cand o parte din mine a murit odata cu tine …Nu te-am uitat, si nici nu te voi uita…inca nu imi vine sa cred ca nu mai esti printre noi …

Asculta mai multe audio Muzica

Vreau sa fi puternica, si sa treci cu bine peste tot.

Imi pare rau ca nu pot fi langa tine ..sufletul meu este acolo.

Te rog, sa fi bine, si sa iti revii :( … Te rog…

Te rog … Lupta pentru tine ..si Trezeste-te.. Zambeste.. Lasa in urma probleme si idiotii .. Si mai ales ramai cea care ai fost pana acum :(

Toate aceste sunt pentru o foarte buna prietena care din pacate se afla intr-o lupta crunta: cea dintre viata si moarte…

Vreau sa cred si sa vad ca o sa te faci bine…Si ca  o sa-mi repeti TU cuvant cu cuvant scrisoarea pe care mi-ai lasat-o..Te mai rog odata .. SA TE FACI  BINE :(…

A părăsit catedra şi, asemenea personajului lui Tom Hanks, s-a pus pe alergat. Cu cătuşe la mîini. ”Aceste lanţuri vor fi rupte doar de fiul meu!”, avea să spună. După 12 ani de sechestru, FARC îi elibera copilul. Paştele bătea la uşă

Atunci, în miez de iunie, 2007, chiar de ”Ziua tatălui”, n-a mai rezistat. Preda geografia în Sondona, sudul Columbiei. A plecat direct de la catedră, s-a dus în piaţa centrală. Toate televiziunile transmiteau imagini cu sergentul Pablo Emilio Moncayo. Fiul său. Pe ”burtieră” scria: 10 ani de sechestru – dovada că e în viaţă!Da! De la acea blestemată dimineaţă de 21 decembrie 1997 trecuse aproape un deceniu. FARC luaseră cu asalt o cazarmă din Patascoy, cu bombe ascunse în bidoane de lapte. Era doar un băiat de 19 ani… N-a mai rezistat. A început să urle: ”Îmi vreau copilul înapoi!!!” Cu pumnul ridicat îl căuta pe preşedintele Uribe. ”Negociaţi cu ei, nu faceţi oferte goale!” S-a aşezat, apoi, în genunchi, şi şi-a pus, simbolic, lanţuri. ”Ele vor fi rupte doar de fiul meu!” S-a ridicat, asemenea lui Iisus, cu greutate, cu uriaşele cătuşe şi cu un crucifix pe după umeri. Nimeni nu respira, nimeni nu-l considera nebun. În Columbia toată lumea ştia ce înseamnă Forţele Revoluţionare Armate.

850 de kilometri
A pornit la drum. Din Sondona, spre capitală, pentru a trece prin fiecare sătuc, prin fiecare oraş, prin fiecare…Pe jos, adunînd semnături cale de 850 de kilometri. Forrest Gump nu alerga pentru nimic. El, însă, dorea să-l vadă pe ”Negru”, aşa cum îl alinta, acasă. Avea o surioară, Valentina, de doi anişori, pe care n-o cunoştea…Nu fugea fără noimă. Nu era mare sportiv, dar rezista. Înainte de toate, era tat! Tot ce strîngea trebuia să ajungă la preşedintele ţării. O petiţie pentru ca cei de sus să intervină. La Popayan lumea i-a dat de mîncare, la Cali, guvernatorul în persoană i-a oferit loc de cazare, la Pereira l-au decorat ”cetăţean de onoare”, la Ibague, după trecerea Anzilor, televiziunile l-au impresurat, la Bogota, în Piaţa Bolivar, zeci de mii de oameni l-au ovaţionat. Apoi a trecut graniţa.

Celor 850 din Columbia li s-au adăugat alte cîteva mii din 14 ţări.N-a bătut atîta cale degeaba. Marţi, pe 30 martie, puţin înainte de ora şase după amiaza, un elicopter brazilian cu însemnele Crucii Roşii l-a scos din burta sa pe sergentul Pablo Emilio Moncayo. Ultima dată, ”luaseră legătura” cu el în septembrie 2009, tot prin intermediul unei ”dovezi de viaţă”, un clipuleţ de două minute în care spunea că totul e ok. În partea dreaptă, sus, se vedea capătul unei ţevi de mitalieră. 12 ani şi trei luni fusese sechestrat. Plecase adolscent, se întorsese bărbat. Asemenea lui Alexandru cel Mare cu nodul gordian, a luat un fierăstrau şi a tăiat lanţurile tatălui său. Nu inainte de a primi un pupic de la surioara sa cea mică. Christos înviase din morţi, cu moartea pre moarte călcînd, şi pentru guerilele FARC.

Articolul l-am citit acum. Este emotionant dupa parerea mea. Si mai ales ca povestea este reala, ar trebui sa fie si o lectie pentru parintii care isi abandoneaza copii… Si nu numai.